1Deaceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsați singuri în Atena,
2și v'am trimes pe Timotei, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îmbărbăteze în credința voastră,
Faptele Apostolilor 17:15Cei ce însoțeau pe Pavel, l-au dus pînă la Atena. Apoi s'au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila și lui Timotei porunca să vină cît mai curînd la el.
1 Tesaloniceni 3:5Astfel, în nerăbdarea mea, am trimes să-mi aducă știri despre credința voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, și osteneala noastră să fi fost degeaba.
1 Tesaloniceni 2:17Noi, fraților, după ce am fost despărțiți cîtăva vreme de voi, cu fața dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorința să vă vedem.
Ieremia 20:9Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, și nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
2 Corinteni 2:13n'am avut liniște în duhul meu, fiindcă n'am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună dela frați, și am plecat în Macedonia.
Ieremia 44:22Domnul n'a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutății faptelor voastre, din pricina urîciunilor pe cari le-ați săvîrșit; și de aceea țara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeți astăzi.
2 Corinteni 11:29-30Cine este slab, și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat, și eu să nu ard?