10
Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
11
pe cari ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii, zicînd: „Țara în care intrați s'o stăpîniți este o țară întinată de necurățiile popoarelor din aceste ținuturi, de urîciunile cu cari au umplut-o, dela un capăt la altul, cu necurățiile lor.
12
Să nu dați deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri, și să nu vă pese niciodată nici de propășirea lor nici de bună starea lor. În chipul acesta veți ajunge tari, veți mînca cele mai bune roade ale țării, și o veți lăsa pe veci moștenire fiilor voștri.”