11
Apoi aprinderea i se îndoiește, întrece măsura și se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!
12
Doamne, nu ești Tu din vecinicie, Dumnezeul meu, Sfîntul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale; Tu, Stînca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!
13
Ochii Tăi sînt așa de curați că nu pot să vadă răul, și nu poți să privești nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mișei, și să taci, cînd cel rău mănîncă pe cel mai neprihănit decît el?