23 Asupra Damascului. Hatmanul și Arpadul sînt roși de rușine, căci au auzit o veste rea și tremură; frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli.

24 Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniștea și durerile, ca pe o femeie în durerile nașterii. -

25 „Ah! cum nu este cruțată cetatea slăvită, cetatea bucuriei mele!” -