Psalmii 104:7 — „dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au…”

Psalmii 104:7 · Biblia Cornilescu

dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,

Vezi în capitol

În context — Psalmii 104

6 Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți,

7 dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,

8 suindu-se pe munți și pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li-l hotărîsei Tu.

Psalmii 18:15 Atunci s'a văzut albia apelor, și s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
Geneza 8:1 Dumnezeu Și-a adus aminte de Noe, de toate viețuitoarele și de toate vitele cari erau cu el în corabie; și Dumnezeu a făcut să sufle un vînt pe pămînt, și apele s'au potolit.
Marcu 4:39 El S'a sculat, a certat vîntul, și a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vîntul a stat, și s'a făcut o liniște mare.
Psalmii 106:9 A mustrat marea Roșie, și ea s'a uscat; și i-a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.
Psalmii 114:3-7 Marea a văzut lucrul acesta și a fugit, Iordanul s'a întors înapoi:
Proverbele 8:28 cînd a pironit norii sus, și cînd au țîșnit cu putere izvoarele adîncului,
Psalmii 77:18 Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt, fulgerile au luminat lumea: pămîntul s'a mișcat și s'a cutremurat.