7 Bărbatul se scula să plece; dar în urma stăruințelor socrului său, a rămas acolo și noaptea aceea.

8 În ziua a cincea, s'a sculat dis de dimineață să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: „Întărește-ți mai întîi inima, te rog; și rămîi pînă ce se va pleca ziua spre seară.” Și au mîncat amîndoi.

9 Bărbatul se scula să plece, cu țiitoarea și sluga lui; dar socrul-său, tatăl tinerei femei, i-a zis: „Iată că ziua a trecut, e tîrziu, rămîi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămîi aici peste noapte, și să ți se veselească inima; mîne vă veți scula disdedimineață ca să porniți la drum, și te vei duce la cortul tău.”