Psalmii 137
1 Pe malurile rîurilor Babilonului, ședeam jos și plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ținutul acela ne atîrnaserăm arfele.
3 Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cîntări, și asupritorii noștri ne cereau bucurie, zicînd: „Cîntați-ne cîteva din cîntările Sionului!” -
4 Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime, să-și uite dreapta mea destoinicia ei!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7 Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeți-l, radeți-l din temelii!”
8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ți va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, și-i va zdrobi de stîncă!