Psalmii 58
1 (Către mai marele cîntăreților. „Nu nimici”. O cîntare de laudă a lui David.) Oare, tăcînd, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă! în inimă, săvîrșiți nelegiuiri; în țară, puneți în cumpănă silnicia mînilor voastre.
3 Cei răi sînt stricați încă din pîntecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pîntecele mamei lor.
4 Au o otravă ca otrava unui șarpe, ca otrava unei aspide surzi, care își astupă urechea,
5 care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6 Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
7 Să se risipească întocmai ca niște ape cari se scurg! Săgețile, pe cari le-aruncă ei, să fie niște săgeți tocite!
8 Să piară, ca un melc, care se topește umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.
10 Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; își va scălda picioarele în sîngele celor răi.
11 Și atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!”