Psalmii 32
1 (Un psalm al lui David. O cîntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, și de cel cu păcatul acoperit!
2 Ferice de omul, căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea, și în duhul căruia nu este viclenie!
3 Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Căci zi și noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.
5 Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu, și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu.
6 De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită! Și chiar de s'ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7 Tu ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz, Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire.
8 „Eu-zice Domnul-te voi învăța, și-ți voi arăta calea pe care trebuie s'o urmezi, te voi sfătui, și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
9 Nu fiți ca un cal sau ca un catîr fără pricepere, pe cari-i strunești cu un frîu și o zăbală cu cari-i legi, ca să nu se apropie de tine. -
10 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11 Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă! Scoateți strigăte de bucurie, toți cei cu inima fără prihană!